Când aveam doi ani, mama mea mă lăsa la calculator în fiecare zi. Era un iMac din 2006. Eram unul dintre puținii oameni cu Wi-Fi în apartament. Și era rapid. Am avut și fibră. Asta e România. Suntem o țară nedezvoltată cu cea mai rapidă tehnologie.
Și aici sunt. Încet ca o țestoasă, prost ca un țăran, spurcat ca un labrador modificat genetic. Ce s-a întâmplat? Ce am făcut greșit? Sau... ce a făcut internetul cu mine?
Internetul a fost creat să ne facă viața mai ușoară. La sfârșitul anilor '80 și între anii '90 și 2000, era acea energie plină de speranță care ne făcea să gândim că viața ar deveni de sute de ori mai bună. Nu o să mai avem războaie, iar lumea ar deveni mai stabilă politic. Dar aici suntem. Rusia invadează Ucraina. Și în câțiva ani, China invadează Taiwan. Și vom vedea bombe nucleare zburând peste tot pe cer, gata să ne ucidă pe toți cu ajutorul internetului și al inteligenței artificiale.
Dar nu vorbesc despre războaie și politică. Vorbesc despre lumea de dinăuntru. Este vape pentru Generația Alfa. Ca cititor mai în vârstă, nu ai auzit de 80% din ce consumă ei în fiecare zi. Poate că ai auzit de Skibidi Toilet și de meme-ul 67 („six seven”), dar ai auzit de Circul Digital Uimitor? Îți spun: acel show este de mii de ori mai groaznic decât acele două combinate.
Înapoi la poveste. Pe măsură ce creșteam, am învățat rapid despre lumea palpitantă a calculatoarelor. Puteam deja să conectez mouse-ul, tastatura și monitorul când aveam cinci ani! După ce terminam grădinița, luam cina, iar pe la ora 4 sau 5 mă duceam spre camera calculatorului, stăteam pe scaunul mare și albastru și îl porneam. Era de vis. Puteam să mă uit ore în șir pe YouTube, ca și cum era un televizor fără publicitate.
Apoi a venit 2014. Microsoft oprea suportul pentru Windows XP. Era o nouă eră pentru mine și pentru toți ceilalți. Când mă pregăteam pentru clasa I, oamenii pe internet tot vorbeau despre GamerGate. Pentru cei care nu știu, era o campanie care promova personaje transsexuale în jocurile video. Un videoclip despre asta a apărut la recomandări. „Ce este GamerGate?” m-am gândit. Am dat click pe videoclip și o altă lume s-a deschis în fața mea. Mă uitam deja la remixuri Sparta ale logo-urilor Klasky Csupo și la parodii PBS, dar acel videoclip m-a schimbat. Nu mai priveam internetul ca pe o lume magică și ciudată. Începeam să văd ce se întâmpla acolo. Alte canale care mi-au influențat copilăria pe net au ajuns la recomandări. Îmi plăcea foarte mult de SMG4 și mă uitam la videoclipurile lui până când mă culcam. Mă mai uitam la comentarii ca să râd, dar cel mai mult mă făceau să-mi pierd credința în umanitate.
Lucrurile mergeau foarte bine până în pandemie. Când făceam lecții prin Zoom și Google Meet cu clasa, mă uitam pe 4chan, în special /g/. Când eram acolo, am auzit de Encyclopedia Dramatica. Și era intens. Plângeam atât de tare încât credeam că lumea se clătina. De frică și curiozitate, mergeam pe site ca și cum săpam într-o mină. Am văzut și mai multe articole dure despre care n-ai crede că ar exista. Am auzit de Goatse și Lemon Party și am fost traumatizat pe viață. Nu mă puteam întoarce. Am ajuns terminally online.
Da, este un blestem. Lumea pare atât de simplă și plictisitoare. Totul pare la fel oriunde ai fi și în orice timp. Dar este și o binecuvântare. Știi tot ce se întâmplă în lume prin natura interconectată a internetului. Cineva ți-ar spune despre ceva ce ar prinde atenția oamenilor, iar tu ai afla povestea prin câteva căutări pe Google.
Să fii terminally online nu este rău. Este o altă modalitate de a trăi viața. O persoană terminally online nu are neapărat adicție la internet. Poți să stai ore în șir pe TikTok și să nu auzi de furries și otherkin. Mie îmi place să fiu terminally online, dar am alți prieteni (mulți americani) care ar zice că nu. Internetul m-a făcut mai inteligent și creativ.
Înțeleg, internetul poate fi periculos și este de multe ori plictisitor, dar poți să ajungi la părțile distractive dacă te străduiești mai mult. Vei ajunge acolo.